|
|
Capitolul IV – Castelul Bantuit – Partea a II-a
-Nu vorbiti serios, nu-i asa? intreba agitata rozalia.
- De ce sa glumesc? E ceva in neregula, Sakura?
- Nu…Sigur ca nu…
Iruka-sensei incepuse sa dea detalii despre excursie, insa fata nu era atenta. Mintea ei zbura departe…
<Nu poate sa faca asta…Nu poate sa ma aduca acolo…Nu vreau...>
- Sakura-chan, te simti bine? intreba blondul ingrijorat.
- D-da, sigur, raspunse rozalia.
- Bun, se auzi glasul profesorului, mergeti acasa, pregatiti-va bagajele, si in 2 ore plecam. Excursia va dura 3 zile.
Elevii plecara acasa, multumiti ca pentru 3 zile nu vor mai trebui sa mearga la scoala. Toti se grabeau, avand in vedere ca aveau numai 2 ore la dispozitie, numai Sakura mergea incet, privind in gol, si gandindu-se unde va trebui sa mearga.
Pana la urma ajunse acasa, unde se duse direct in camera ei, trantindu-se pe pat. Isi stranse genunchii la piept si lua perna in brate, strangand-o tare. Fara sa isi dea seama, a dat drumul unei lacrimi sa curga pe obrazul ei fin. Nu suporta gandul ca trebuia sa se intoarca in acel loc plin de amintiri dureroase.
Dandu-se seama ca nu avea ce face, Sakura se scula din pat cu gandul sa isi faca bagajul. Lua un rucsac si puse niste haine mai groasa de care stia ca va avea nevoie, insa si confortabile. Dupa ce termina, facu un dus si se duse la sifonier pentru a se hotari cu ce sa se imbrace. Pana la urma isi alese un panalon de blug alb, un maiou negru cu spatele decupat si cu buricul gol, iar de la umar in jos, manusi negre. Imbracata astfel, cu rucsacul pe umar, rozalia pleca spre Academie.
Ajunsa acolo isi vazu colegii cu niste mutre cam speriate.
- Ce se intampla? il intreba ea pe Naruto.
- Mergem la Castelul Bantuit, ii raspunse blondul tremurand.
- Si? Doar nu crezi ca e intr-adevar bantuit, nu-i asa?
Naruto nu raspunse, insa ingiti in sec. Insa frica ii trecu imediat ce observa cum era imbracata Sakura.
- Wow! excalama el. Sakura-chan, arati super!
- Mersi, Naruto, raspunse fata rosind usor.
- Bun copii, spuse Iruka-sensei aratandu-se, sunteti gata? Sa mergem!
Clasa profesorului de istorie mergea pe strazile prafuite atragand atentia satenilor. Odata ce au iesit din sat au luat-o prin padurea deasa. Evident, Naruto nu e putut sa traverseze padurea fara sa se impiedice de un bustean, sa alunce pe piatra si sa cada in apa, udandu-i pe toti si facandu-i sa il injure. Au mers non-stop toata ziua, spre enervarea elevilor si a lui Iruka-sensei care, pana la urma, saturandu-se sa ii tot auda plangand, a luat niste muschi de pe un copac si si l-a bagat in urechi. Intr-un sfarsit au ajuns si la temutul Castel. Chestia ciudata era ca baietii tremurau mai tare ca fetele, ca sa nu spun ca numai ei tremurau…
Castelul era invesmantat intr-un negru precum smoala, astfel incat cu greu iti dadeai seama ca se afla in fata ochilor tai. Portile ruginite stateau impunatoare in fata Ccastelului, in timp ce dupa ele se intindea un pustiu in care doar cativa copaci batrani cu scoarta roasa de trecerea anilor se mai distingeau. Castelul era
- Bine copii, hai sa vedem cum o sa aratati dupa ce treceti de poarta, spuse Iruka-sensei cu un zambet ciudat pe chip.
Elevii, speriati, nu indrazneau sa miste niciun deget. Sakura insa, a inaintat, spre uimirea colegilor ei, si a trecut de uriasele porti de fier. In momentul acela a fost invaluita de o lumina trandafirie, ce a imbracat-o intr-o rochie lunga pana in pamant de culoare mov, a incaltat-o cu pantofi cu toc, asortati cu rochia, iar pe frunea ei a stralucit o clipa ceva, insa Sakura a avut imediat grija ca ceea ce se materializa sa dispara printr-un gest discret al mainii. Cand au vazut-o, toti au ramas cu gurile cascate.
- Ce va holbati? facu Sakura cu o voce rece. Haideti odata, doar n-o sa muriti.
Incet-incet, toti elevii au trecut, baietii fiind imbracati in costume rosii foarte elegante, iar fetele in rochii splendide. Toti se admirau unii pe altii si se minunau.
- Bun, acum fiecare „cavaler” va trebui sa isi aleaga perechea, se auzi vocea lui Iruka-sensei.
Cavalerii nostri fiind foarte curajosi imperecherile au mers foarte repede.
De Sakura s-a apropiat singurul cavaler timid, si anume Naruto.
- Sakura-chan…ma intrebam daca…stii…ai vrea…
Chiar daca blondul nu reusise, din cauza timiditatii si isi termine fraza, rozalia intelesese si se pregatise sa accepte, insa o vazu ceva mai incolo pe fata aceea cu parul mov, despre care Naruto ii spusese ca este draguta, spre deosebire de varul acesteia.
- Naruto! ii atrase atentia in soapta rozalia.
Blondul ridica fata rosie din pamant si isi privi colega. Aceasta ii facea semn cu capul spre Hinata.
- Dar…baigui Naruto.
Sakura se incrunta, dandu-i de inteles blondului sa faca ce spune ea. Vazand ca nu mai are ce face, Naruto ofta dezamagit, apoi se indrepta spre Hinata.
- Frumos gest, se auzi o voce de langa rozalie.
Aceasta se intoarse si il vazu langa ea pe Iruka-sensei ce zambea. Zambi si ea la randul ei, iar Iruka spuse:
- Ce zici, imi acorzi onoarea sa fiu cavalerul tau?
Sakura rosi datorita exprimarii senseiului, apoi il prinse pe acesta de brat.
Sa aruncam o privire catre Cavalerul Timid, sa vedem cum se descurca: Hinata e pe jos, lesinata, int timp ce Cavalerul nostru incearca disperat sa o faca sa-si revina… Nu stam prea bine, nu-i asa? Sa speram ce vor reusi pana la urma sa o trezeasca pe Frumoasa Adormita si ca aceasta il va lua pe Cavalerul Timid, sau mai degraba Idiot, de brat.
In continuare, perechile au intrat in castel. Podeaua scartaia sub picioarele lor, in timp ce ei traversau holul. Iruka-sensei a ramas in urma. Cand a intrat in castel a pocnit din degete si lumina a invadat holul prin care treceau, reusind sa-i sperie pe copii.
- Cred ca asa o sa va fie mai usor, li se adresa Iruka, vizibil amuzat de teama elevilor sai.
Acestia continuara sa mearga, injurandu-si printre dinti profesorul.
Deodata, fetele au fost lipite de peretele din dreapta de o forta nevazuta, in timp ce baietii de cel stang. Peretii s-au intors, lasand holul gol. Copiii au fost introdusi in alte locuri din Castel, evident fetele despartite de baieti.
Fetele, intr-un labirind urias, incercau sa se ridice.
- Care-a fost isteata si a calcat pe o piatra rosie de pe podea? se auzi vocea rozaliei.
- E-eu, raspunse o voce rusinata. Era Hinata.
<Fir-ar sa fie! Am dat de dracu’! Asta e labirintul capcanelor!>
- Bine, spuse Sakura, haideti sa mergem. Trebuie sa iesim de aici.
- Cine a pus-o pe asta sefa? se auzi vocea intepata a lui Ino, fata despre care Naruto ii spusese rozalia ca e cea mai nesuferita dintre toate.
- Eu v-as recomanda sa ma ascultati. Daca va credeti smechere n-aveti decat sa va descurcati singure. Daca muriti sa nu spuna rudele voastre ca nu v-am avertizat.
Cu aceasta avertizare, Sakura o lua inainte, stiind foarte bine ce avea de facut.
Baietii, pe de alta parte, ajunsesera in fata unui lung sir de scari, si incercau sa se adune de pe jos.
- Unde dracu’ suntem? intreba Kiba.
- Crezi ca stiu? se auzi vocea enervata a lui Neji.
- Ce facem acum? intreba si Naruto.
- Ce putem sa facem? Urcam! raspunse Sasuke, care pana in acel moment tacuse.
Astfel, baietii nostri s-au apucat sa urce lungul sir de scari, iar fetele sa cutreiere labirintul, in speranta ca vor gasi o iesire. Niciunul din ei nu stia ce urma sa se intample.
P.S.: o prietena de-a mea a citit si ea capitolul de data trecuta si a gasit greseli, pe care cand m-am uitat mai atent, le-am gasit si eu. Daca observati si in acest capitol va rog sa-mi spuneti, ca nu ma supar ^_^ Face parte din nebunia mea sa imi placa sa fiu criticata. Deci, orice nu va place, sau credeti ca nu e exprimat tocmai bine sa comentati, pentru ca asa eu ma pot corecta. Pana atunci, va multumesc foarte mult ca imi cititi ficul
5.1KB
|
|
